Romania

Unul dintre motivele principale pentru care România nu îsi gãseste încã drumul spre progres este cã rãmâne în continuare o tarã divizatã, o societate compusã din douã clase antagonice: cei ce deþin poziþii de conducere în administraþia de stat ºi restul. Aceastã fracturã ne-a frânat dezvoltarea de-a lungul istoriei recente, însã a atins apogeul o datã cu instaurarea regimului comunist. Naþionalizarea, colectivizarea, înfiinþarea poliþiei politice ºi aservirea totalã a puterii judecãtoreºti au fost principalele mãsuri care au consfinþit legea junglei: cei ce deþin puterea politicã ºi, implicit, pe cea economicã ºi judecãtoreascã au cãpãtat drept de viaþã ºi de moarte asupra tuturor celorlalþi.

De atunci încoace, România se aflã în rãzboi civil. Unul dus pe tãcute, 24 de ore pe zi, ºapte zile pe sãptãmânã, nonviolent în aparenþã, dar care face victime ºi care a mãcinat pânã la distrugere fibra naþionalã.

Vreme de aproape 40 de ani, clasa stãpânitoare a hotãrât câþi bani ni se cuvin, cât trebuie sã mâncãm, la câte ore de luminã ºi televiziune avem dreptul, cât de mult sã ne înmulþim ºi pe cine sã proslãvim. Noi, ceilalþi, cu destul de puþine excepþii, am plecat capul ºi am acceptat. Singurele forme de protest au fost cârcoteala pe la colþuri ºi sabotarea prin lipsã de implicare a tuturor iniþiativelor care veneau de sus ºi furt din avutul „obºtesc". Am fost o þarã împãrþitã în noi ºi ei. Tot ce depãºea graniþa cutiilor de chibrituri pe care le numeam locuinþe era teritoriu inamic ºi tratat cu ostilitate.

Cu excepþia, poate, a momentului de spaimã în masã pricinuit de invadarea Cehoslovaciei de cãtre sovietici (manipulat propagandistic cu mare dibãcie), societatea româneascã nu s-a mai comportat nici o secundã ca un tot. Unde putea ajunge o þarã despãrþitã în douã de tranºee, o þarã în care conceptul de bine colectiv a fost golit de sens ºi batjocorit ºi care a îmbrãþiºat cu furie doar soluþiile individuale de supravieþuire, indiferent de preþ? Nicãieri altundeva decât într-o fundãturã.

În acelaºi loc ne aflãm ºi azi, dupã o scurtã perioadã în care ne-am amãgit cã am lãsat în urmã trecutul. Am crezut cã bruma de prosperitate venitã o datã cu avântul economiei private înseamnã sfârºitul problemelor noastre. Cã forþa capitalismului îi va obliga pe baronii statului sã ne trateze ca pe parteneri, nu ca pe vasali. A fost doar o amãgire. Noi ne-am cumpãrat maºini bune, dar ei au furat banii pentru drumuri. Noi am construit case, dar ei nu s-au priceput sã le asigure
canalizare ºi apã curentã. Noi am extins oraºele, dar ei nu au vrut sã construiascã în jurul noilor cartiere ºcoli ºi spitale. Noi propunem soluþii din care toatã lumea sã câºtige, ei ne spun în fiecare zi cã aºa ceva nu existã. Cã þara asta suportã fericirea unora numai cu preþul nefericirii altora.

Acesta este ºi mesajul pe care ni-l transmit actualii stãpâni ai þãrii prin mãsurile economice pe care ni le vor bãga pe gât. Taie pensii, taie ajutoare sociale, taie din veniturile angajaþilor de la privat prin tot feluri de tertipuri fiscale, dar nu taie nimic din sursa averii multora dintre ei - parazitarea banului public.

Cel mai bun exemplu este Legea salarizãrii unice - una dintre reglementãrile fundamentale care ar trebui sã garanteze echitatea distribuirii banilor (strânºi de la noi) între funcþionarii publici. România a refuzat aproape 20 de ani sã aibã o asemenea lege pentru ca ºefii politici sã poatã rãsplãti dupã cum le dicteazã interesele acele caste de care aveau cea mai mare nevoie la un moment dat: judecãtori, ofiþeri de informaþii etc. Toatã aceastã redistribuire discreþionarã ar fi trebuit sã înceteze încã de la începutul acestui an, o datã cu intrarea în vigoare a ordonanþei de urgenþã care a promovat Legea salarizãrii unice. Cu toate acestea, ºi astãzi existã numeroºi funcþionari care încaseazã sume de zeci de mii de lei pe lunã, într-un dispreþ total faþã de proporþiile fireºti existente între importanþa muncii unui profesor, de exemplu, ºi cea a unui funcþionar în Ministerul Transporturilor. Dedesubturile acestei aberaþii au fost dezvãluite în urmã cu câteva zile de Romania Liberã: unii miniºtri au aruncat legea la coº ºi au dat propriile lor ordine prin care au decretat cã veniturile subalternilor lor pot creºte prin acordarea de stimulente, adicã bani proveniþi „din penalitãþile încasate de minister ºi din vânzãri de bunuri". Cu alte cuvinte, numai proºtii îºi primesc banii printr-un proces de distribuire a veniturilor guvernat de o lege, în timp ce ãia bine orientaþi îºi primesc tainul, printr-o scurtãturã ministerialã, chiar de la sursa bugetului, direct din buzunarele noastre.

Neobrãzarea sfidãtoare cu care cei ce ne-au condus
ºi ne conduc vor sã deconteze efectele incompetenþei lor doar pe spinarea noastrã, fãrã ca ei sã renunþe la nimic, continuând sã delapideze bugetul prin acordarea de contracte oneroase ºi sã împartã salarii neruºinate clientelei de partid, va adânci ºi mai mult falia care a dezbinat atâþia ani aceastã þarã. Însã vina pentru blocarea României într-o stare de subdezvoltare se va împãrþi ambelor pãrþi. Ei se fac vinovaþi de lãcomie ºi iresponsabilitate, noi - de neputinþã."